LIGA HABITAT

* este somaţia adresată autorităţilor, printr-o scrisoare deschisă, de Federaţia Uniunea Asociaţiilor de Proprietari Brăila * conducerea FUAP apreciază că autorităţile brăilene tratează situaţia „ aproape inconştient faţă de gravitatea situaţiei de fapt”, iar prefectul „se lamentează”

Federaţia Uniunea Asociaţiilor de Proprietari Brăila (FUAP) se declară profund îngrijorată de situaţia creată pe Dunăre, în urma accidentului ecologic care a  avut loc lunea trecută în Ungaria. Preşedinte FUAP, Marian Covache, are temeri mai ales în ceea ce priveşte alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor municipiului şi judeţului şi a riscurilor majore la care sunt supuşi consumatorii si adresează o scrisoare deschisă autorităţilor locale: „Societatea în care trăim a ajuns la limita suportabilităţii în privinţa reacţiei autorităţilor româneşti în situaţii de criză. Dacă peste criza pensiilor şi salariilor s-a trecut cu mari sacrificii, peste criza ecologică ce ameninţă Dunărea nu mai poate trece decât prin sacrificiul suprem. De Dunăre se leagă viaţa a milioane şi milioane de oameni, a miliarde de păsări şi animale, multe dintre ele ocrotite prin lege.

Substanţa din noroiul  roşu deversat în vestul Ungariei care va ajunge în apa Dunării  este un compus care rezultă ca urmare a producţiei de aluminiu şi alumină şi conţine cantităţi mari de oxid de fier şi metale grele care pot fi periculoase sănătăţii omului. Apa, în amestec cu noroiul respectiv, este puternic alcalină şi poate provoca arsuri şi devine periculoasă dacă este înghiţită. Periculos este şi  PH-ul noroiului roşu, care este alcalin. Alcalinitatea atacă pielea şi respiraţia dacă ajunge în atmosferă.

Specialiştii români susţin ca aceste substanţe „s-ar putea să fie diluate”, că „nu cred că va exista pericolul ca peştii să moară” şi „atunci când va fi dat nivelul de concentraţie a substanţelor, vom putea şti cu exactitate dacă nivelul respectiv ar fi periculos sau nu”…  Totul, sub rezerva unor incertitudini care pun stăpânire şi pe autorităţile brăilene, care tratează situaţia cu o prea mare simplitate, aproape inconştient faţă de gravitatea situaţiei de fapt.

Nu este posibil ca cetăţenii urbei să citească în presa locală declaraţii, demne de anii 1810,  de genul: „Serviciul de Gospodărire a Apelor din Brăila susţine că nu deţine niciun neutralizant pentru compuşii toxici care vin pe Dunăre” sau că prefectul se lamentează spunând senin doar că  „Dacă ajunge, e grav, unda conţine mult aluminiu. Dacă sunt probleme, instituim comandamentul de urgenţă, chemăm oamenii care se pricep la asta”.

Nu înţelegem atitudinea factorilor responsabili, cel puţin la nivel de judeţ, în momentul când  dau astfel de declaraţii în loc să ia, în regim de urgenţă, măsurile ce se impun, mai ales că valorile de arsenic şi mercur din nămolul toxic din Ungaria sunt surprinzător de mari. Analiza făcută de Agenţiei de Protecţia Mediului din Austria indică o cantitate de arsenic de 110 mg/kg, de mercur de 1,3 mg/kg şi crom – 660 mg/kg. Raportat la cantitatea totală de noroi roşu emisă în mediu, aceasta înseamnă o cantitate de 50 de tone de arsenic.

Analiza probelor dintr-un canal de apă din oraşul Kolontar indică un conţinut de arsenic 0,25 de miligrame pe litru, adică de 25 de ori mai mare decât limita admisă pentru apa potabilă. Specialiştii Greenpeace susţin că această poluare toxică presupune un risc sporit, pe termen lung, pentru ecosisteme şi pentru apa potabilă.

Nu am auzit preocupări din partea edilior, reprezentanţilor partidelor politice, a responsabililor de respectarea  articolului 22 din Constituţie, pentru asigurarea rezervelor de apă potabilă pentru populaţie, de instituirea unor măsuri de forare în regim de urgenţă a unor puţuri de apa la mare adâncime, ci  doar că… la nevoie, va institui un comandament de urgenţă, ca şi cum acum nu ar fi nevoie…

Facem un apel către prefectul judeţului Brăila, preşedintele Consiliului Judeţean,  Direcţia de Sănătate Publică  şi către toţi cei ce pot fi implicaţi în rezolvarea situaţiei periculoase în care ne aflăm – ştiut fiind că,  în două – trei zile, unda va ajunge în zona noastră – să întreprindă de urgenţă toate măsurile şi să execute verificări . Acelaşi apel îl facem şi către directorul Sistemului de Gospodărie a Apelor, amintindu-i că în urmă cu câteva luni declara că „ în Libia am învăţat cât este de preţioasă apa, la noi am venit să pun în practică ce-am învăţat. Apa potabilă este bunul cel mai de preţ al omenirii. De ea depinde viaţa. Apa este mai preţioasă decât toate averile lumii. A venit timpul să nu ne mai batem joc de imensa bogăţie pe care o avem”.